Insomnie

Nu o să învinovăţesc pe cine nu mă crede, dar sunt perfect capabilă să stau întinsă în pat şi câte 6-7 ore fără să adorm. Nu contează dacă m-am trezit la 7, dacă am avut două examene şi patru drumuri prin tot oraşul sau dacă în general sunt frântă de oboseală. Pur şi simplu nu pot adormi. Şi nu se întâmplă nici pentru că am prea multe griji sau conştiinţa încărcată.

Am încercat cam de toate, în afară de somnifere. Am băut câte un pahar de lapte cald înainte de culcare, sau câte o duşcă de vin, am citit cărţi plictisitoare, am numărat oi şi am sfârşit numărând columbieni cu saci de cafea în spinare precum puiul din „Cow and Chicken.”

Aşadar, stau întinsă în patul meu-canapea, care e exact cât mine de lung şi de lat, şi mă întorc de pe o parte pe alta. Îmi zboară prin minte tot felul de trăsnăi.

„Ca să poţi adormi, trebuie să-ţi goleşti capul de gânduri. Deci, trebuie să nu mă gândesc la nimic…. …. …. Gata, nu mă gândesc la nimic. … … … Ba nu, şi gândul că nu te gândeşti la nimic presupune că te gândeşti la ceva. Asta o ştie orice prost.

Oare cât timp a trecut? O oră, să zicem. Sau poate două. La cât trebuie să mă trezesc? Mai am 6 ore pentru somn. Mai am 5 ore pentru somn. Mai am 4 ore pentru somn.

Când nu dormi, te simţi superior faţă de oamenii de rând, care sunt inconştienţi în timp ce tu veghezi. Ceea ce te poate înnebuni, pentru că nu putem trăi fără să ne întrerupem temporar de la realitate. Ce scriitor a zis lucrurile astea? Eliade? Da, Eliade avea insomnii. Dar oare el le-a zis? Când ai insomnie, nici nu dormi nici nu eşti cu desăvârşire treaz. Asta o zicea tipul din „Fight Club”.

Cred că mi-e prea cald. Ăsta e motivul. Sau e patul incomod. Sau perna. Nu-mi pot ţine ochii închişi.

Cică există în Cartea Recordurilor oameni care n-au putut dormi toată viaţa, ori zeci de ani. Oare o să mi se întâmple şi mie? Poate n-o să mai pot dormi niciodată. Oare cum ar fi? La ce ne trebuie somn? Şi de ce nu ne putem aminti exact momentul când adormim? O semăna cu moartea? Doar că moartea e fără sfârşit. Somnul e doar o feliuţă din ea. Asta cine a mai zis-o?

Se aud tramvaiele, deci e spre dimineaţă. Mai am trei ore pentru somn, poate două.

Ar trebui să-mi ocup totuşi mintea cu ceva. Să-mi spun o poveste mie însămi. Ceva din viaţa de zi cu zi, însă. Ce să-mi mai imaginez de data asta? Ce mi s-ar putea întâmpla plăcut, amuzant, interesant mâine? Poate că…poate că….ce ziceam? Nu mi se mai leagă gândurile. E bine. Înseamnă că încep să aţipesc…”

PS: De ce să-mi descriu insomnia?…Pentru că pot.

2 gânduri despre „Insomnie”

  1. fix asa si la mine.de obicei mi’e foarte cald.dar daca ma dezvelesc mi’e frig.si tot ma frec asa,din cand in cand ma mai uit la ceas,si reusesc sa adorm pe la 5 jumate..iar la 6 si 10 suna ceasul..
    chiar am incercat sa vad care’i motivul.n’am gasit niciunul.

Comentariile sunt închise.