Trebuie.

Urăsc cuvântul ăsta. Da, pentru că sunt un om leneş căruia nu-i place să facă nimic. Şi ce dacă trebuie să fac ceva anume în momentul ăsta? N-o să se dărâme acoperişul lumii dacă mai zăbovesc un pic. Pentru că sunt un om iresponsabil căruia nu-i place să ia hotărâri şi să şi le asume. De ce trebuie să aleg dintre asta şi ailaltă? Nu pot să le am pe amândouă? Sau niciuna. Până la urmă, mi-e indiferent.

M-am plictisit de atâtea reguli. De ce nu poţi să le spui rudelor că iar ţi-au luat un cadou tâmpit care nu-ţi place? De ce eşti un nesimţit dacă refuzi o cerere invocând motivul adevărat, şi anume că te doare undeva? De ce nu poţi să-i spui unui om care te calcă pe nervi că e un cretin? Pentru că trebuie să păstrezi aparenţele. Şi cui folosesc aparenţele astea, n-am priceput niciodată…De ce trebuie să-i asculţi pe oameni vorbind? Asta mă scoate din sărite în mod special în ultima vreme. Nu poţi să le spui pur şi simplu: hei, nu mă interesează…mai taci naibii! Nu, n-ar fi politicos. Care-i problema cu tăcerea, de ce le e tuturor aşa de nesuferită? OK, bine, e nesuferită câteodată. Dar chiar trebuie să facem bucăţele fiecare petic de tăcere peste care dăm, ca să pară c-avem conversaţie amuzantă, că ne simţim bine încontinuu şi fără pauză? Nu mai ştiu unde am auzit…că nu ţii cu adevărat decât la oamenii alături de care poţi să stai pur şi simplu în tăcere câteodată, fără să simţi nevoia să spui ceva. Dacă e adevărat, atunci nimeni nu ţine la mine.

Mai deunăzi am avut o dezbatere aprinsă cu mama pe tema: de ce nu ţii plapuma cu capătul care trebuie spre tine atunci când dormi. Cu această ocazie am aflat două amănunte importante: 1. că plapuma poate fi ţinută într-un fel care trebuie şi într-un fel care nu trebuie şi 2. că dacă încalci această regulă, eşti un îngălat şi un neam prost. Şi totuşi pe mine continuă să mă lase rece dacă ţin capătul cu nasturii spre cap sau spre picioare. Probabil că sunt o îngălată. Până la urmă, ce o să se întâmple dacă nu fac nimic din ce trebuie? Hai să vedem.

P.S. Promit că voi îndulci acest ton de văicăreală neplăcută printr-un desen în spirit consumerist…asta…sărbătoresc, cât de curând.