Post-ul de azi, strălucit gândit, convingător redactat

Astăzi (sau poate ieri, căci, mulţumită insomniei tradiţionale, e din nou deja mâine) am însoţit o prietenă la deschiderea anului universitar pentru facultatea ei de la o universitate particulară. Am făcut foarte bine că m-am dus, deşi a trebuit să mă trezesc de dimineaţă într-o zi de sâmbătă, pentru că, dacă nu m-aş fi dus, n-aş fi căpătat niciodată caldele sentimentele referitoare la Fejesece care mi-au inundat sufletul în tot restul zilei. Până la momentul în care scriu tâmpeniile astea, sentimentele respective s-au cam dus, dar important e că au existat, fie şi pentru scurt timp.

De exemplu, dacă nu mi-aş fi petrecut două ore din viaţă bântuind printre clădiri cu aspect de Casa Morţilor în căutarea sediului respectivei facultăţi, nu mi-aş fi dat seama cât de norocoşi suntem la Fejesece că, deşi n-avem sediu, măcar ne-sediile noastre se văd din stradă. Fără să privesc un pic împrejur la moacele studenţilor de acolo, nu aş fi avut nici o revelaţie referitoare la cât de frumoşi şi strălucind de inteligenţă sunt colegii mei (această revelaţie va fi cu totul descurajată, probabil, de revederea lor începând de luni). Şi fără să-mi arunc ochii pe acest titlu cu tentă comunistă din ziarul sau broşura lor sau ce o fi: „Imagini cuprinzătoare, strălucit filmate, convingător prezentate într-un documentar realizat de TVRM”, nu mi-aş fi dat seama că s-ar putea ca o parodie (mă scuzaţi) la Yellow Submarine să fie totuşi o idee bună de promovare.

Iată deci cum o dimineaţă pierdută te poate face să te simţi mai împăcat cu ceea ce ai! Dar ceea ce mă umple şi mai mult de veselie e că oamenii de acolo vor obţine o diplomă cu exact aceeaşi valoare ca a noastră!

P.S. De fapt, în loc să fac din nou pe deşteapta cu privire la Fejesece, mă gândisem să povestesc 2 vorbe despre piesa de teatru pe care-am văzut-o vineri seară. Aventura academică de azi a fost suficientă ca să-mi spele creierul. În momentul de faţă, îmi amintesc cu greutate şi propriul nume.