Investigaţie jurnalistică

Abrevierea TIJ înseamnă „tehnici de investigaţie jurnalistică”. E o materie pentru care, semestrul ăsta, trebuie să fac, aţi ghicit, o investigaţie jurnalistică. Sau o anchetă, în fine. Unul din colegii mei de echipă (pentru că lucrăm în echipe), un băiat frumos şi deştept, sau poate deştept şi frumos, a ales ca temă corupţia preoţilor. Eu, fiind liber-cugetătoare, n-am nimic împotrivă. Dar uite o temă mai bună: corupţia din universităţi. Mai precis din alea de stat, că de particulare n-are rost să mai discutăm.

Am putea să luăm ca studiu de caz Universitatea din Bucureşti, sau, ca să particularizăm şi mai mult, Fejeseceul. Chiar astăzi, un profesor(nu spun cine, persoană importantă) ne-a povestit cu destulă nonşalanţă diverse întâmplări hazlii apărute ca şi consecinţe ale regulii „când un coleg te roagă să promovezi o pilă de a lui, o faci fără comentarii”. Ca-n Caragiale, ştiţi voi…Nu mă mir (că văd şi eu în jurul meu suficienţi oameni prea proşti nu doar pentru facultate, dar şi pentru şcoala ajutătoare, şi simplele accidente nu le explică prezenţa într-o instituţie de învăţământ superior), dar nici nu mă amuză prea mult. Aşa sunt eu, lipsită de simţul umorului.

Ce ziceţi, tovarăşi, e bună tema asta pentru anchetă?…Nu?…Aşa credeam şi eu.