Weapon of Mass Seduction

…Asta aş fi eu. N-am un acces de hipo-modestie, e pur şi simplu concluzia (încă) unei fete al cărei iubiţel a găsit de cuviinţă să se dea la mine cu nesimţire şi de faţă cu ea. Eu n-am făcut nimic ca să-mi atrag atenţia nedorită asupra mea, în afară de a exista, şi nici nu l-am încurajat pe individ. Ce-i drept, nici nu i-am tăiat macaroana în mod categoric, fiindcă n-aveam chef să fiu morocănoasă şi fiindcă nu simţeam că-i datorez nimic fetei în cauză, în fond şi la urma urmei. Ce puteam să-i spun deşteptului? „Du-te la gagică-ta”?

N-ar trebui să mire pe nimeni că, în situaţia respectivă, prietena „fluturaşului” s-a gândit că e potrivit să se uite urât la mine şi să mă avertizeze că e „afurisită la faze d-astea”. Pe mine m-a mirat, totuşi, că aşa sunt eu, floarea-mirării. Nu zău? Dar de ce nu te uiţi urât la el, mamă dragă?

Transmit pe această cale un mesaj tuturor fetelor care consideră că mie ar trebui să-mi pese de relaţia lor şi să nu răspund nici la salut anexelor lor, ca să nu-i tentez…sau care-şi imaginează că e o idee mai bună să se zbârlească la mine în loc să dea papucii multiubitului:… sunteţi proaste.

Atât.

P.S. Cu totul fără legătură: butonam telecomanda pe la ora jurnalelor sportive, să văd ce se spune la cutiuţa vorbitoare despre victoria istorică la fotbal România-Olanda 1-0. Am aflat că…Băsescu le-a purtat noroc tricolorilor şi că se bucură de rezultat (de parcă ar fi putut fi trist în atare situaţie). Nu mai suport. M-am săturat să-l văd şi aud pe omul ăsta non-stop, în special în împrejurări care n-au legătură cu domeniul lui de activitate. Dacă nu e el, e Becali…

Un gând despre “Weapon of Mass Seduction

Comentariile sunt închise.