20

Ieri am împlinit 20 de ani şi trebuie să spun că sunt oarecum în stare de şoc (şi nu, nu e din cauza mahmurelii). Ok…când naiba au şi trecut 20 de ani?

Cred că sunt oarecum într-o stare care ştiinţific s-ar numi depresie, iar maică-mea i-ar spune melancolie blegoasă. 20 de ani? Hm. Acum 10 ani eram un copil de şcoală generală, peste încă 10 ani voi fi…bătrână?…

Bine, poate nici chiar aşa, dar oricum nu pot să mă abţin de la a mă simţi cuprinsă de un fel de panică ridicolă. Nu neapărat din cauza vârstei de 20 de ani, ci pentru că-mi dau seama cât de nepotrivită e cu adevărata mea stare de spirit. În unele privinţe sunt ca o băbuţă, în altele ca o fetiţă de 14 ani…dar nici un aspect al vieţii mele nu pare să fie conform cu vârsta mea reală. Mai am timp să iau înapoi lucrurile peste care am trecut prea repede? Mai am timp să ajung la cele la care nu am ajuns încă, deşi poate ar fi trebuit? Parcă toată lumea s-a maturizat mai repede decât mine şi s-a schimbat teribil, pe când eu (mi se pare mie) am rămas cam aceeaşi. Am prieteni pe care îi ştiu de ani de zile şi pe care nu-i mai recunosc când îmi vorbesc.

Şi când te gândeşti că am primit atâtea cadouri frumoase!! Hm, unde e „superficialitatea specifică tinereţii” când ai nevoie de ea? De la 15 ani încoace, tot aud că „vârsta mea e cea mai frumoasă posibil”. Probabil că o să mai aud asta măcar vreo 5-6 ani de acum încolo, timp în care eu mă voi simţi la fel, adică: orice altceva în afară de fericită şi euforică.

…Un coleg d-al meu zicea că astfel de crize apar la fiecare vârstă mai rotundă, după care, în maxim două săptămâni, te resemnezi. Deci mai am vreo 13 zile în care să-mi plâng de milă. După asta, promit că voi povesti ceva al dracului de amuzant, că am de unde alege.

2 gânduri despre „20”

  1. ufff….am dat de chestia şi iar mi-am dat seama că-s bătrân. Şi nici n-am ajuns la 20, da se duc preeaaa repede. note to self: don’t click the ‘random post’ thing again. În rest, salutări şi mă bucur că nu doar eu bat câmpii!

Comentariile sunt închise.