Creeps

M-am săturat ca de mere pădureţe de neisprăviţii care îşi pierd vremea pe străzi şi prin alte locuri publice şi fac comentarii libidinoase la adresa oricărei fete nu tocmai Muma Pădurii care trece prin faţa lor. M-am săturat în asemenea hal, încât am rămas în pană de reacţii. Să-i ignor? Să-i iau „la mişto”? Să le arăt degetul mijlociu? Le-am încercat pe toate, fără nici un rost, în esenţă. Oamenii ăştia nu au leac. Ar trebui pur şi simplu legaţi cu toţii la un loc şi bătuţi în cap cu capace de cratiţă.

Nu e o fandoseală ce spun. Cineva mi-a zis odată: „Ehei, să vezi ce ţi-ai fi dorit complimente pe stradă dacă erai niţeluş mai urâtă, şi să vezi ce o să le mai doreşti când o să fii bătrână!” „Lasă-i,dragă, se uită şi ei, că oricum cu asta rămân!”mi-a zis altcineva. Păi să se uite, am zis eu să nu se uite? Dar nu se pot uita în tăcere? Şi eu am multe gânduri necuvenite, să fiţi siguri de asta. Nu consider însă c-aş avea dreptul să agresez „inspiraţia” respectivelor gânduri cu o nedorită exprimare a lor.

Cât despre argumentul cu numărul unu… Până la urmă n-are nici o legătură cum sunt eu (şi nici nu pretind c-aş fi vreo Elena din Troia). Am zis-o şi mai sus: eşti tânără şi arăţi cât de cât a fiinţă umană? Pregăteşte-te de ceea ce îţi vor auzi urechile. Astea nu sunt complimente. Recunosc că îmi plac complimentele. Am şi eu însă anumite preferinţe legate de persoanele de la care aş dori să aud aprecieri (şi care, din nefericire, îmi fac prea rar sau deloc asemenea bucurii). Sau, în fine, măcar o condiţie minimă, ca să nu fiu prea cârcotaşă: persoana care îmi face complimentul să se spele totuşi mai des de o dată pe lună, să ştie să scrie şi să citească, să fie mai tânără şi mai puţin urâtă decât Moartea. Consider, fără lipsă de modestie, că eu îndeplinesc toate condiţiile de mai sus, aşa că mi se pare corect să pot avea cerinţe similare de la „admiratorii” mei.

Ce plăcere poate să-mi facă să văd un moş burtos şi cu chelie scărpinându-şi şliţul şi comentând cu un rânjet: „ Măi, dar ce elegantă suntem! Pentru mine te-ai gătit aşa?” Cum poate să mă distreze să văd un alt moş, fie el şi pus la patru ace, deschizând pe nepusă masă portiera maşinii şi oferindu-se „să mă ducă unde vreau eu”? Să nu uităm găştile de puşti urâţi şi semioligofreni care testează apelative precum Matilda, Esmeralda, Violeta (sub forma: „Violeta, vreau să te violez”), doar-doar or nimeri numele real. Şi astea sunt chestiile soft şi reproductibile. În general e vorba doar de obscenităţi la foc continuu. Ar trebui să mă simt flatată? Nu cred. Sunt mai mult decât dispusă să trec la categoria complimente comentarii de genul „uite ce fată drăguţă” sau la categoria deranjamente minore manifestaţiile precum fluierăturile. Astea sunt însă cu totul demodate. A devenit aproape imposibil să mai ieşi pe stradă fără ca vreun imbecil să-şi verse obsesiile de ordin genital la adresa ta.

Sunt tare curioasă dacă aceste ieşiri sunt simple refulări sau ei chiar speră că vor agăţa vreodată pe cineva prin metodele astea. Există fete (altele decât cele cu meseria de prostituate) care oferă feedback pozitiv în asemenea situaţii şi răspund la „Păsărică, vreau să ţi-o trag” cu: „Mda, pari un tip mişto, vino pe la mine”?