Ce ma mai enerveaza

(cine nu vrea sa stie, sa citeasca ghidul tv sau orice altceva ii pofteste inima)

7 lucruri care ma enerveaza cumplit in ultimul timp, in ordine aleatorie:

  1. Cuvantul ‘emo’(de care m-am lovit surprinzator de des in ultimele zile). Asta pentru ca ma enerveaza ‘slang-ul cool’, pentru ca sunt permanentul Ghita-contra, dar si pentru ca nu simt nevoia sa aflu ce o mai fi si aia. Sau ma rog, intre timp am aflat ce inseamna, dar tot ma enerveaza. Da, sunt aceasta ultra-retrograda, si nu imi plac cuvintele inventate. De asemenea, ma calca pe terminatiile nervoase mania de a prescurta cuvintele pana nu se mai intelege nimic din ele. Cine ma cunoaste stie ca pana si pe messenger sau in sms-uri am obiceiul de a ma exprima in cuvinte intregi. Si nu, nu scriu mai incet din cauza asta. Daca pot eu, puteti si voi. Scutiti-ma de prescurtari precum ‘rofl’, si mai ales, mai ales de cuvantul (?) ‘emo’.
  2. Promisiunile neonorate. Nu stiu de ce se mai oboseste lumea sa-ti promita una sau alta, daca nu au de gand sa se tina de cuvant. Sau daca stiu ca exista ceva care i-ar putea impiedica sa se tina de cuvant. Cred ca as putea numara cel putin 10-15 promisiuni neonorate de la persoane diferite, si toate doar in ultimele doua saptamani sau cam asa. Oameni buni, faceti-mi o favoare. Ati observat ca eu nu prea promit niciodata nimic? Faceti ca mine. Sau puteti continua sa va stricati imaginea in ochii mei. De parca n-as fi suficient de carcotasa si fara sa mi se dea motive.
  3. Pasarea urlatoare de pe balcon. Nu mentionez specia pentru ca expertii ornitologi cunoscuti sub denumirile generice de “mama” si “tata” au catalogat-o intai ca pui de porumbel, apoi de pescarus, apoi de dracu’mai stie ce. Cert este ca oratania are un glas al naibii de sonor, pe care il exerseaza cand ti-e lumea mai draga, iar eu, cum deja cred ca v-ati dat seama, nu sunt tocmai genul de om care sa imbratiseze un copac si sa strige: “oh, minunatele bucurii ale naturii!”. Nu, nu vreau si sunet de tramvaie, si de automobile, si huruit de tancuri pentru parada de 1 Decembrie, dar si minunatele bucurii ale naturii, toate patrunzand prin fereastra mea ne-izolata fonic. Ori sunt la oras, ori sunt la tara! Am zis.
  4. Insectele, in special mustele si tantarii. Am observat o tendinta ciudata in special a celor din urma de a gravita numai si numai spre mine, indiferent ce alte optiuni de hranire ar avea. Nu inteleg de ce oare fac asta. In mod sigur nu pentru ca sunt dulce, fiindca am priceput deja (da! am inteles, puteti sa nu-mi mai spuneti!) ca sunt exact pe de-andoaselea. Sau poate sunt in putrefactie, ceea ce ar explica si prezenta mustelor. Daca asta e raspunsul, atunci am o mica problema.
  5. Clonele din piata Romana. Da, stiu ca au aparut de mult, dar eu abia acum am observat ca exista in numar atat de mare. Nu inteleg care mai e hazul in a te imbraca si tunde ridicol (ma refer la tunsoarea aceea cu un ciuf tepos in varful capului, cateva suvite mai lungi la spate si bretonul stramb si in ochi, eventual colorat in verde) daca TOATA LUMEA arata la fel ca tine. E uimitor cum pustii astia fac un taraboi teribil despre drepturile lor cand aud de uniforme in scoli si alte idei ‘invechite’, dar n-au nici o problema in a arata absolut identic cand ies in oras. Apogeul penibilului s-a produs in momentul in care un tanc tuns in felul asta a grait catre anexa lui de alaturi, despre alt tanc cu freza perfect si absolut la fel: “Ia uite ce par naspa are asta!” (Dezvalui aceasta informatie in premiera, pentru ca la momentul respectiv m-am temut ca prietena cu care eram, aflata in incinta Mec’ului dupa sucuri la momentul fazei, ar fi crezut ca o iau la misto.)
  6. Lipsa de apa calda. Nu stiu daca e din cauza blocului in care stau eu si unde n-am putut sa imi trag internet ca sa nu ‘curga la vecini’ (am incheiat citatul) sau daca e o plaga bucuresteana generala, dar in ultima vreme am avut apa calda cam o zi da, o zi ba, iar uneori nici macar apa rece. Ceea ce nu inseamna ca nu ma spal (unii s-ar putea sa nu priceapa, dar spalatul e un obicei necesar,copii!), ci doar ca imi cresc singura riscurile de a face un superb guturai in mijlocul verii. Dusurile cu apa rece sunt supraestimate, lasati-ma sa va spun. Iar atunci cand apa calda vine intr-adevar, trebuie sa fiu foarte rapida in a ma dezbraca si baga in cada, caci altfel –pac!- s-ar putea sa ma trezesc cu o surpriza neplacuta. Poate ar fi mai bine sa stau pur si simplu dezbracata in permanenta, ca sa nu ratez vreodata ocazia. Daca aceasta din urma fraza a provocat vreo fantezie cuiva (asta, desigur, presupunand ca citeste cineva aceste baliverne), ma bucur ca macar voi sunteti fericiti, ca eu nu!!!
  7. In fine, o enervare absolut de moment: faptul ca maine (de fapt, deja azi) e luni, ca trebuie sa ma scol de dimineata, sa merg in doua locuri unde sa muncesc si nu stiu daca voi avea timp, chef si vlaga in mine sa ma duc macar la unul din ele. Are these holidays shitty or what?? (Pentru mine, desigur. Nu-mi fluturati sub nas pozele pline de amintiri sclipitoare-lucitoare.)

P.S. Pentru cine a avut rabdare sa ajunga pana aici: asta ar fi trebuit sa fie, de fapt, un articol vesel in care, dupa modelul celui despre ghidul de spovedanie, faceam misto de o carte pe care am primit-o imprumut fara sa o cer si ale carei prime randuri suna cam asa: “Sunt oare un om venit din spatiul cosmic? Apartin eu noii rase de pamanteni, nascuta din incrucisarea unor barbati extraterestri cu femei pamantene? Sunt oare copiii mei urmasii primei rase interplanetare?” In continuare, era vorba despre extraterestrii reptilieni care conduc lumea si conspiratiile lor. Cum insa sunt atat de enervata, n-am mai avut chef. Uite-asa.