Invataturile Facultatii de Jurnalism catre fiii ei, bobocii

Cu o repeziciune demna de o cauza mai buna, s-a terminat si primul an de facultate. OK, mai sunt si detalii nesemnificative precum sesiunea si practica, dar, una peste alta, s-a terminat. Cand naiba s-a intamplat si asta si eu n-am simtit? Parca ieri eram la admitere, insirand tot felul de aberatii pe tema “Clubul Motociclistilor intalneste Dosarele X”. Poate ca se invarte Pamantul mai repede? Sau poate am imbatranit eu, caci stiti cum se spune, cand se apropie funia de par, parca se infasoara mai cu viteza…

Deoarece sunt la capatul unui an de experiente academice, ar trebui sa spun si eu, ca omu’ civilizat, ca am invatat ceva din toate astea, dupa cum urmeaza:

1. Secretul succesului in Fejesece este sa te bagi cat mai mult (si singur) in seama. N-are importanta daca ai habar despre ce vorbesti, daca ai vreun neuron in interiorul cutiei craniene sau in general daca ai vreun rost pe aceasta planeta. Odata ce ai deprins obiceiul de a te baga singur in seama, reusita iti este garantata, pentru ca vei fi…asta…remarcat. Nu, nu conteaza nici daca stii sa scrii si sa citesti. Nu ti se va cere prea des sa scrii ceva inteligent. N-ai nevoie de aceste abilitati nici macar la examene, unde tocilarii fraieri care iau scoala in serios pot fi folositi cu succes ca sursa de inspiratie. De fapt, cu cat vii mai des pe la cursuri si te porti ca un copilas cuminte, cu atat ai mai multe sanse sa esuezi jalnic. Esenta pentru a deveni un jurnalist nemaipomenit e sa ai vocatie de vedeta. Cu toate ca ni s-a spus de ‘n’ ori ca vedetele nu sunt jurnalisti.

2. Profesia de jurnalist te va transforma intr-o lichea fumatoare, alcoolica, schizofrenica si afemeiata (asta pentru baieti; oare fetele vor deveni nimfomane?), din cauza stresului, desigur. Profesia de relationist te va transforma intr-un fel de robotel multitasking, pentru ca nu vei avea timp nici sa respiri. Iar in publicitate te vei metamorfoza intr-o scarba mercantila gata sa se prostitueze (moral vorbind) pentru fiecare banut. La sfarsitul anului II vom opta pentru una din aceste profesii…

3. Studentii tipici ai Fejeseceului au cateva particularitati interesante. De exemplu, este foarte important sa para ca ai citit cat mai multe carti, dar sa fie din cele la moda. De exemplu, Garcia Marquez. Chiar daca habar n-ai cum se scrie corect “Cien anos de soledad”. Totusi, nu e cazul sa exagerezi cu cititul, ca sa nu pari soarece de biblioteca, asta nu-i in trend. Eventual, poti citi rezumatele cartilor pe Wikipedia. Dureaza putin si ajuta la impresia de cultura. Trebuie, de asemenea, sa folosesti cat mai multe cuvinte complicate si lipsite de sens in cadrul unor fraze intortocheate. Rom-gleza e si ea o optiune buna. Foarte, foarte important este sa para ca esti deosebit printr-o aptitudine artistica reala sau inventata si, simultan, sa negi aptitudinile artistice ale celorlalti. Este in plus esential sa fii cat mai abil in a servi rautati gratuite la foc automat, bineinteles la adresa colegilor, si sa fii cat mai inventiv. Si nu uita sa-i dispretuiesti profund pe toti cei care nu sunt…ei bine…tu.

4. Fejeseceul nu are un sediu. Are un etaj din fosta academie de partid Stefan Gheorghiu, are din cand in cand amfiteatrul R3 din Universitate, si mai are si cateva sali din ferchezuita universitate particulara Titulescu. Dar un sediu propriu-zis n-are. Nu-i nimic…Regia Autonoma de Transport Bucuresti ofera posibilitatea de a te imbogati spiritual traversand orasul in extraordinarele ei autobuze, troleibuze si tramvaie. Asta asa, ca bonus pentru provincialii care n-au avut de lucru in orasele lor si s-au gandit sa vina la facultate in Bucuresti. Luati de-aici Bucuresti…va place? Nici mie!

5. Daca tot vorbeam de etajul 6 din Stefan Gheorghiu, nici el nu se simte prea bine. Laboratorul de publicitate, de exemplu, e un soi de sifonier supradimensionat in care n-ai loc cu toata grupa decat daca te asezi pe scaunul profesorului si speri ca el n-o sa se uite prea urat la tine. Si, bineinteles, speri degeaba.

6. Nucleul energiei studentesti pare a fi terasa supranumita sugestiv Jeg si situata la o aruncatura de bat de iesirea din cladirea facultatii (daca facultatea noastra ar avea o cladire…). In acest loc mistic, dotat cu umbrelute galbene, se consuma inceputurile, pauzele si sfarsiturile zilelor studentesti. Se pare ca se stabileste o legatura mai mult decat interpersonala intre cei care savureaza binefacerile minunatului local, altfel nu imi explic privirile contrariate cu care este intampinat refuzul meu de a-l frecventa. Nu e din rea-vointa, sa stiti. Doar ca fumul de tigara suflat cu generozitate drept in narile mele are efectul de a-mi provoca o criza de astm. Si nici macar n-am astm! Va rog, intelegeti-ma si nu ma lipsiti de lumina bunavointei voastre!

7. In fine, daca nu simti ca fiecare zi in Fejesece te umple de bucurie interioara si te inalta pe cele mai sublime culmi ale progresului si civilizatiei, inseamna ca nu ti-ai asimilat cultura organizationala a institutiei. Huo! Neadaptatule!

Pare ca ma uit la partea goala a paharului? Pare ca sunt carcotasa? Da’de unde. Jurnalismul e totusi frumos, fratilor. Si imi place al naibii Fejeseceul. E foarte, foarte amuzant, zi de zi. Cam ca un film de Edward D. Wood, jr.

1 gând despre „Invataturile Facultatii de Jurnalism catre fiii ei, bobocii”

Comentariile sunt închise.