Tineretul teribilist

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, mare veste mare: a fost prins autorul jafului insotit de scatoalca in cap comis asupra mea acum 2 luni. De fapt, autorii este doi: niste baieti de varsta frageda, care treceau intamplator p-acolo si s-au gandit ca nu le-ar strica niste banuti de buzunar. Au fost prinsi pentru ca au mai dat o lovitura identica, tot prin zona aia…

Dom’comisar de Politie cu care am vorbit despre fericitul eveniment m-a asigurat ca nu e vorba despre niste infractori periculosi, ci doar niste “copii teribilisti”, care au facut o mica greseala specifica tineretii. Mai precis, au aplicat o lovitura zdravana in scafarlie unei aschimodii de 45 de kile care simtea nevoia sa scape de greutatea gentii ce o impovara. Dar deh,zice dom’comisar, in Romania 80% din populatie se ocupa cu furtul. Ca doar e la moda, nu?

Aici trebuie sa fiu de acord cu domnul comisar. Tineretul din Romania, din care fac si eu parte, este al naibii de teribilist. La unii dintre ei, teribilismul se manifesta ascultand muzica rock ciudata, gaurindu-si nasul sau vopsindu-si unghiile in negru. La altii, precum subsemnata, capata forme si mai ciudate, cum ar fi invatatul timp de treisprezece ani din viata dracu’stie pentru ce. Sunt unii si mai teribilisti care in acelasi timp mai si muncesc, tragand matza de coada pentru a putea sa invete dracu’stie pentru ce. Si in fine, mai e si categoria de teribilisti cel mai usor de inteles, cu care putem simpatiza cel mai lesne: sunt aceia care aleg sa-si strige framantarile juvenile prin jafuri violente. Cu totii facem parte din aceeasi mare familie a tineretului neinteles si teribilist.

Da, dom’comisar. Aveti perfecta dreptate. Cum de mi-a trecut prin capul meu de fetita crescuta in puf si nefamiliarizata cu greutatile vietii sa ma supar pe teribilismele bietilor copii? Ce, ei n-au nevoie de bani? Ei n-au nevoie de telefon mobil? N-au nevoie de o geanta de firma? Nu mi-e rusine sa detin aceste bunuri si sa nu impart in mod dezinteresat cu tineretul defavorizat? Saracii de ei! Si cat or suferi parintii lor acuma, cand bietii baieti, care au facut o greseala minora, indura rusinea arestului!

Am indraznit sa am pretentia ca banii mei si obiectele cumparate din banii mei sa ramana in posesia mea, fara sa ma gandesc la privatiunile pe care le indura alti tineri ai patriei. Constiinta ma mustra atat de rau, incat nu mai pot continua acest articol. Scuzati-ma cat ma duc sa ma autoflagelez…