Despre Jorg, pe care-l dureau dintii

M-am saturat de citit stiri si de urmarit analisti la TV. A trecut doar un semestru si deja m-am saturat de subiectele presei romanesti. Totul mi se pare atat de ridicol, incat ma mir cum de cei implicati nu isi dau seama. Sau isi dau seama si mizeaza pe principiul: “dati prostimii paine si circ”.

Ce e mai trist e ca povestile astea nu se termina niciodata cu bine, dreptatea nu invinge si nu traim fericiti pana la adanci batraneti. Ba chiar dimpotriva. De ce se mai obosesc oamenii sa-si invete copii povesti? Nu e o idee prea buna sa faci copilul sa creada ca lumea e frumoasa. Si poate ca de-aici iese si jurnalismul ‘a la Caracudi’. Pentru ca oamenii simt nevoia sa citeasca povesti construite dupa tiparul clasic, musai cu o invatatura de tras la sfarsit.

Povestea mea preferata, atunci cand eram mica, era o poezioara stupida, pe care am recitat-o in serbarea Abecedarului. Nu imi mai amintesc cum se numea, dar hai sa-i spunem “Iepurasul si Morcovul”, pentru ca despre asta era vorba: un iepuras care, prin intermediul sus-numitului morcov, stabileste relatii interpersonale de intrajutorare cu vecinii lui, Calul, Oaia si Caprioara. Basmul in sine era cam monoton si redundant (motiv pentru care, la serbare, eram intrerupta periodic de aplauzele spectatorilor plictisiti), dar finalul sustinea o teza de mare valoare: Iepurasul este atat de bun, incat e gata sa renunte la morcov, si tocmai de aceea morcovul ramane al lui.

Asadar, iubiti copii/morcovul calatori

La calut si la mioara/ si inapoi la caprioara

Si precum vedeti si voi/el se-ntoarse inapoi

Prin zapezi si prin furtuni./Asa da, prieteni buni!

Cum sa tragi asemenea invataturi folositoare din presa de azi?

O alta poveste la fel de utila, preferata de mine si axata pe igiena dentara, suna cam asa:

A fost odata un baietel pe care il chema Jorg (a se citi Iorg). Il chema asa, fiindca era neamt.Pentru ca toata ziua ii placea sa manance numai dulciuri si zaharicale, toata lumea il striga “Jorg pofticiosul”. Daca cineva ii dadea vreun ban, el isi cumpara dulciuri.

Si tot asa, Jorg manca dulciuri in fiecare seara si nu se spala pe dinti, pana cand, intr-o zi, a venit la el…Omuletul care aduce dureri de dinti. (A se imagina aici o ilustratie cu Omuletul, inconjurat de o hora de dintisori veseli care se tin de mana- si da, in desene, dintisorii au maini). Omuletul era mic, verde si avea un fel de tarnacop in dotare, cu care a inceput sa ciocaneasca in dintii lui Jorg…

Urmarea era ca Jorg a trebuit sa mearga la Dentistul Prietenos, care i-a reparat maselele pe data. Sfarsitul, era, insa, de data asta,cam neverosimil si strica intreaga incercare de a inocula valoarea morala a spalatului pe dinti: dupa aceea, eroul nostru n-a mai mancat niciodata dulciuri…cea ce stim cu totii ca nu se poate intampla.

Un gând despre “Despre Jorg, pe care-l dureau dintii

Comentariile sunt închise.