Moon Prism Power, Make Up

Când eram mică, eram mega-fan Sailor Moon, acel serial de desene animate în care niște fetițe se schimbă în mod magic în supereroine în costume care arată a ceva între marinel și școlăriță porno, ca să lupte împotriva unor monștri ce vor să distrugă planeta. Eram atât de mare fan Sailor Moon încât, îmi amintesc, i-am zis o dată maică-mii, după ce insistase să o însoțesc la piață: „Nu-mi vine să cred că am pierdut Sailor Moon din cauza ta!” La noi, se dădea pe TVR 1 și era dublat foarte prost (se auzeau și vocile originale) de o singură persoană care trebuia să fie în același timp toate personajele, ceea ce nu era o problemă pentru mine, că în felul ăsta mai învățam și câte un cuvânt japonez. Aveam și un album cu autocolante cu Sailor Moon, cărți de joc cu Sailor Moon și îmi doream foarte mult o păpușă Sailor Moon. Pe scurt, un fan adevărat.

Din aceste dileme nu pot ieși

În cele ce urmează: rezumatul telenovelei Mala Mujer, tradus în România Răzbunătoarea, cu Ruddy Rodriguez (fostă miss univers sau ceva de genul ăsta) în dublu rol. Prima telenovelă pe care am văzut-o eu, evăr, cândva prin…1993, poate.

O tipă se sinucide, chipurile, din cauza iubitului ei nemernic. Soră-sa geamănă identică decide să se răzbune pe nemernic, își pune o perucă blondă, se angajează ca secretară la firma lui și purcede să-l seducă. În tot acest timp, pe el nu-l face să intre la bănuieli asemănarea izbitoare dintre secretară și fosta lui iubită, pentru că secretara are o perucă blondă pe cap. (E posibil să fi remarcat la un moment dat asemănarea, fără să fi insistat asupra ei- nu-mi mai amintesc. Esența e că individul n-are nici o problemă în a accepta că secretara n-are nici în clin nici în mânecă cu gagică-sa.) El și secretara se combină, ies în oraș, fac sex, se holbează unul la altul intens șoptindu-și vorbe de amor etc etc, totuși, niciodată, nici măcar timp de o secundă, lui nu-i trece prin cap că s-ar putea ca secretara lui să fie sora geamănă a fostei lui iubite, deși au ACEEAȘI FAȚĂ, numai că una dintre ele are o perucă galbenă pe cap. Pe cele două gemene le chema Ximena și Daniela Guerra, apropo (memoria mea pentru nimicuri e înspăimântătoare).

De ce-ar face cineva așa ceva?

De curând am fost la o zi-de-naștere atât de distractivă, palpitantă și extraordinară, că am petrecut cam jumate din, ăă, petrecere uitându-mă la televizor, treabă pe care o făcusem puțin spre deloc în ultimul an. Am avut așadar ocazia ca în timp ce consumam cantități industriale de tort să vizionez, printre altele, episoade vechi din South Park, episoade vechi din Futurama, episoade vechi din America’s Next Top Model și premiera nouă de la Celebrity Big Brother UK, moment în care am cedat nervos și am părăsit canapeaua, deși un tovarăș de suferință încerca să mă momească cu promisiunea că printre concurenți o să fie și Charlie Sheen cel dublu-câștigător (nu era adevărat.)

Serialul ăla cu top-modelele aproape că mi-a făcut capul să se învârtească precum al fetiței din Exorcistul și pe urmă să explodeze. Acu, toată lumea știe că eu nu sunt o persoană prea interesată de feșăn și biuti, în general însă îmi plac reality-show-urile de rahat, ca oricărui om care se crede deștept și vrea să se distreze privind la unii care-și poartă prostia foarte la vedere. Dar dar dar, așa ceva! Am rămas și anume fără cuvinte în fața misoginismului paralizant al acestei emisiuni.

Concurentele, niște fătuci înalte ca niște pălugi și cu moace inexpresive, se întrec chipurile ca să obțină nu știu ce mare contract de modeling, sub oblăduirea fotomodelei de renume mondial Taira Bencs, o negresă pișcăreață cu ochii verzi. Probele din episodul pe care îl văzui erau așa:

Catalog de pasiuni obscure

Când am început să mă învârt printre intelectuali fițoși, am rămas inițial trăsnită de cât de politically correct și cultural calitative sunt toate pasiunile și preferințele lor. Băi, mi-am zis, așa ceva nu există. E imposibil să le placă numai lucruri cu care te poți lăuda. Iar cea mai la modă chestie era să spui că de lucrurile mai puțin elevate pur și simplu n-ai auzit. OTV? Ce-i aia? Nu știu, n-am televizor. N-am citit în viața mea tabloide, poate să mă fi lovit vreunul în față când a zburat luat de vânt de la chioșcul de ziare, dar altminteri nu. Ce? Manele? Hm, parcă am o idee vagă ce sunt, ceva foarte rău, oricum (ar spune colegii mei de liceu, pe vremuri mari maneliști, acum ajunși cu toții hausări, dînîbî sau mai știu eu ce.)

După aia mi-am dat seama că de fapt toți își făceau un fel de listă îndelung repetată cu lucruri pe care e OK să le pomenești printre preferințe, iar pe celelalte le îngropau în adâncuri, ca să se bucure de ele pe întuneric, într-un colț, când nu-i aude nimeni. Ceea ce mie mi se pare o mare prostie. Cu cât ținem secret lucrurile caraghioase care ne plac, cu atât perpetuăm fenomenul și vom sili și pe alții, și generațiile următoare să o facă. Eu am recunoscut deja că am fost fan Andre, sunt gata să-mi mai recunosc și alte pasiuni obscure.

Cum mi-am dat seama ca sunt nebuna sau traiesc intr-un univers paralel

De fapt, aveam de mult, asa, o vaga banuiala cum ca n-as fi in toate mintile sau ca, macar la un moment dat in viata, voi inceta sa mai fiu.