Pentru că sunt, pare-se, într-o pasă de disecat firul în patru pe chestiuni de gen, continuăm și astăzi în aceeași notă. Tocmai văzui „La piel que habito”, cel mai nou film al lui nenea Pedro Almodovar, care se crede deja atât de legendă-în-viață încât nu mai trece și Pedro pe generic. Dacă se găsesc printre cei 2 cititori și jumătate ai mei unii care intenționează să vadă filmul cu pricina și nu vor să le fie stricată surpriza poveștii- mai ales că ea se bazează destul de zdravăn pe un plot twist a la „Al șaselea simț”- le sugerez să se oprească din citit acilea. Read the rest of this entry »

Am citit şi io, Nadia, amatoare de desene animate, un roman erotic. Adică aşa ar fi trebuit să fie, că era din colecţia erotică a editurii nu ştiu care şi cu o poză cu ţâţele goale ale unei femei pe copertă. Ceea ce m-a enervat cumplit, pentru că însemna că nu pot să o citesc în metrou fără să se holbeze toate babetele scandalizate la mine, iar masculii cu aer de zilieri alcoolizaţi să nu-mi rânjească. Serios, de ce o poză cu ţâţe goale pe copertă? Cine e aşa de disperat după ţâţe goale îşi cumpără un Hustler. Nici un disperat după ţâţe goale n-ar avea răbdare să citească neroziile pseudointelectuale şi pline de neologisme ale dlui Pascal Bruckner, deci dacă editura ţintea către publicul rubricii Fata de la pagina 5, au cam scrântit-o. A, da, că uitai să zic, era vorba de Pascal Bruckner. Luni de fiere. Read the rest of this entry »

Dă mai departe

ianuarie 29, 2009

Din ciclul: maine o sa fie cea mai frumoasa zi din viata ta ptr ka in acesta seara o persoana va realiza ca te iubeste. Daca nu trimiti vei avea ghinion tot anul 2009 .Cine te place iti va da buzz: sorry de m@SS.

Personaje: Nadia, extrem de foarte plictisită; un băiat care-i în lista ei de messenger, deşi Nadia nu-şi mai aminteşte exact de când şi de ce.

un_baiat: auzi, noi de ce nu am facut sex pana acum? Read the rest of this entry »

La cererea publicului. Pentru că există cineva (sau mai mulţi cineva) care tot caută pe Gugăl “filme porno cu mosi si babe” şi ajunge pe blogul meu. Apăsaţi deci pe imagine şi filmul va începe. Dacă nu iese din prima, perseveraţi.

P.S. Da, ştiu că prin asta mi-am agăţat de coadă în Gugăl “porno cu mosi si babe” definitiv.

Later edit: momentan, scriu aceste randuri de la pcul vechi nitelus mai putin virusat decat laptopul nou.  pe laptop am un mare wallpaper cu You are infected, pe care nu pot sa-l schimb, plus ca nu intru decat pe ce site-uri vrea virusul, plus ca din cand in cand isi da restart singur dar macar e baiat salon si imi da un counter sa ma anunte. shutdown in one minute. virusii de pe jucaria veche imi dau un mesaj de error debug din 5 in 5 dar cel putin pot folosi netul ca lumea. pe dial-up. tin tastatura pe genunchi si mouse-ul pe unitatea centrala. am un cablu urias intins intre camera mamei si telefonul din sufragerie. dumnezeul marilor tehnologiei si navigatiei internautice ajuta-ma sa ma intorc cu bine in portul meu.

Dragi tovarăşi şi pretini, fiind eu o fiinţă cu totul lipsită de Dumnezeu şi de orice rost în viaţă, m-am gândit să mai fac mişto de o carte religioasă.

Titlul ei este Călăuză ortodoxă în familie şi societate şi se adresează, după cum ne asigură prefaţa, celei mai vechi instituţii divino-umane de pe pământ, care stă la temelia societăţii omeneşti, întemeiată de însuşi Dumnezeu în Rai: familia creştină. Formula de succes a redactării unei astfel de cărţi: credincioşii întreabă, duhovnicul răspunde. Iată, aşadar:

Ce este familia?

Familia este celula şi izvorul vieţii pe pământ, temelia vieţii de obşte, prima biserică întemeiată de Dumnezeu din iubire pentru om.(Ok, sună bine. Îşi recunoaşte careva familia în definiţia asta? Eu nu.)

De la ce vârstă trebuie să înceapă pregătirea tinerilor pentru viaţă şi căsătorie?

De obicei, fetele trebuie îndrumate spre căsătorie de la vârsta de 16-17 ani, iar băieţii, de la 18-19 ani. (Voi face o presupunere hazardată şi voi spune: tu cel care citeşti aceste rânduri ai depăşit probabil această vârstă şi eşti nu doar necăsătorit, dar nici măcar pregătit duhovniceşte. Ruşine! Ruşine!)

Pasaje interesante din răspunsul la întrebarea: Ce sfaturi creştineşti trebuie să dea mama fiicei sale înainte de căsătorie?

Să-şi păstreze fecioria cu orice preţ până la Cununia religioasă. Să nu accepte nici o metodă de pază conjugală împotriva naşterii de prunci. Să nu divorţeze niciodată de soţul ei adevărat, oricât de rău ar fi el, ci să rabde muceniceşte toate necazurile, jertfindu-se pe altarul familiei. Dacă în viaţă va fi vreodată alungată de soţ, fie că va fi sau nu vinovată, să nu divorţeze niciodată de soţul ei, nici să păcătuiască sau să se căsătorească cu un alt bărbat. Să nu privească la filme diavoleşti, nici să-şi piardă timpul ascultând muzică sau citind romane. (Recapitulaţi cu mine, vă rog, viaţa ideală pentru femeia creştină: servitoare şi aparat de făcut copii, devotată Unicului şi Adevăratului soţ indiferent dacă el o înşală, o calcă în picioare sau o dă pur şi simplu pe uşă afară; o fiinţă care n-are voie să se bucure de lectură, muzică, filme, sex şi în general cam de absolut nimic. Şi când te gândeşti că majoritatea „audienţei” din biserici e alcătuită din femei!!!)

Pasaje interesante din răspunsul la întrebarea: Ce sfaturi duhovniceşti trebuie să dea preotul tinerilor căsătoriţi?

Să trăiască conjugal, cu înfrânare creştinească, de două ori pe săptămână, marţi şi joi, în afară de posturi şi sărbători. (Şi iată că în sfârşit aflăm ce n-am putut găsi precizat în Îndreptarul pentru spovedanie: zilele exacte în care e permis sexul.) Bărbatul să evite abuzul de vin şi alcool. (Şi vinul ce e, dacă nu alcool? Băutură răcoritoare? Totuşi se pare că femeia are voie să bea. În sfârşit, ceva ce are şi femeia voie să facă!) Să nu meargă la distracţii lumeşti, dansuri şi beţii. Să nu aibă televizor în casă, căci prin el îi sminteşte Satana. (Stai puţin…televizor nu, cărţi nu, muzică nu, sex nu, petreceri nu…ce fac oamenii ăştia în timpul liber? Rugăciuni?) Soţul să nu-şi bată niciodată soţia sau să o certe în public. Ca soţ şi cap al familiei, nu se cuvine niciodată să sărute mâna soţiei sau a vreunei femei. (Normal. Cine are chef să pupe mâna femeilor, mai ales dacă sunt –ptiu!- tinere şi frumoase? Pupaţi, mă, mâna bătrână a popii. Ăla lucru plăcut lui Dumnezeu.)

Ce trebuie să facă părinţii pentru izbăvirea fiilor lor de cumplitul păcat al desfrânării?

Să-i supravegheze ziua şi noaptea şi să-i ferească de smintelile trupeşti şi ispitele tinereţii. („Georgică! Ce faci acolo?? Te văd! Ia mâna de pe părţile necurate şi fă 50 de mătănii”) Să nu-şi lase niciodată copiii la discotecă, la filme, la video, la teatru, la operă, la cârciumi…(Creştin egal prost şi incult?)

În ce cazuri grave Biserica aprobă divorţul?

(Pe lângă obişnuitele: desfrânare, părăsirea Bisericii pentru o sectă, homosexualitate şi refuzul procreerii, iată ceva drăguţ) Dacă soţul îşi bate soţia şi atentează la viaţa ei, iar apoi nu vrea să se împace cu ea. (No comment.) În toate celelalte cazuri, dacă soţul nu huleşte pe Dumnezeu, femeia este obligată să se sacrifice pe altarul familiei. Este absolut interzis divorţul dacă bărbatul ameninţă cu sinuciderea în caz de abandon. (Fetelor, nu luaţi de bărbat un emo.)

Urmează partea a doua a cărţii, la fel de simpatică, despre societatea creştină şi Dumnezeu în viaţa politică, economică, militară etc etc…Acest post capătă totuşi proporţii kilometrice şi nici măcar nu ştiu dacă vă interesează, dragi tovarăşi şi pretini…Vă întreb, dar dacă nu răspundeţi, fac cum mă taie capul.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.