Casa, dulce casa

 

Prolog

Statia autobuzului 300, Bucuresti.

Un nene: Nu va suparati, pot sa va spun ceva?

Nadia: Nu ma supar. Spuneti.

Un nene: Am lucrat la fabrica Nustiucare inca din 1975 si am fost unul dintre cei mai fideli angajati, am ajuns sef de raion in mai putin de un an ceea ce trebuie sa va spun ca altul de la noi din fabrica sa mai fi reusit eu nu stiu. Dar in 93 am fost disponibilizat fara nici un fel de compensatie pentru ca fabrica a intrat in faliment, asa ca m-am angajat la fabrica Nustiucum. Acolo am avut un accident la un utilaj in 98 dupa care nu am mai putut lucra si am fost pensionat pe caz de boala. Insa nici macar toata pensia pe care o meritam nu am putut s-o primesc pentru ca sefa de la resurse umane mi-a blocat dosarul si oricat am incercat sa obtin adeverinta de Dracustiece am fost refuzat. M-am dus acolo in fiecare zi timp de luni de zile si pana la urma am renuntat pentru ca eram prea bolnav si n-am avut bani sa-i dau in judecata. Sa stiti ca am fost insa printre cei mai buni muncitori pentru utilaje de Naibastie si in ziua de azi nimeni nu mai invata meseria asta, pe tineri nu-i mai intereseaza asemenea lucruri, si e pacat. Asa sa stiti.

Nadia:….

Big Joe

Nadia, stăpânită de calmul omului care știe că trăiește într-un univers paralel și nu se mai miră de nimic din ce se petrece în jurul lui, se suie în metrou înarmată, ca de obicei, cu o carte. Se așează undeva la nimereală, deschide cartea și începe să citească. De alături, se ridică o fată cu un aer îngrozit. Un negru mare, care stătea lângă ea, strigă în urma ei.

Negrul: You’re leaving? Leaving me like this? Well, I don’t care! You know what? You know what? (arătând spre Nadia) She is more beautiful than you!

Fata coboară, uitându-se în urmă să vadă dacă negrul nu cumva o urmărește.

Negrul: You are more beautiful than her.

Nadia: Don’t say that, it’s not nice.

Negrul: It’s true, though. You are more beautiful.

Nadia încearcă să-și concentreze atenția asupra cărții.

Negrul: Hi. I’m Joe. But do you know what they call me? They call me BIG Joe. That’s what they call me. Do you know why they call me BIG Joe? Do you understand why they call me BIG Joe?

Ultimul bărbat american

Zilele astea, Nadia a citit cartea Ultimul bărbat american. Ultimul bărbat, pe numele lui Eustace Conway, există în realitate și e sexy, viril și American pentru că, spre deosebire de restul americanilor jalnici și degenerați, care mănâncă Kentucky Fried Chicken și zac în fața televizorului, Eustace trăiește în pădure, mănâncă oposumi și veverițe cărora le-a sucit gâtul personal, își face pantaloni din pielea unor cerbi pe care i-a jupuit personal. Femeile trag la el ca muștele la miere, pentru că exact asta își dorește o femeie adevărată de la viață, un bărbat suficient de dur să gâtuiască veverițe, să jupoaie cerbi și să trăiască de unul singur într-un cort în pădure; un mascul puternic ca un cal, care să o posede sălbatic pe un bolovan zgrunțuros în mijlocul pădurii.

Să vă ia mama dracului pe toți nesimțiții, țăranii și proștii și căcănarii care ați votat cu ăla

Un restaurant fast-food din București. Nadia, care își permite să mănânce de la fast-food, pentru că e slabă ca un prizonier de la Auschwitz, își ia tava de pe tejghea și vrea să se ducă la masă. În timpul acestei proceduri, îi pică ziarul din mână. Un băiat care stătea la coada de alături, fără semne distinctive și îmbrăcat semi-trendinez, observă.

Băiatul: Vezi că ți-a căzut ziarul.

Nadia (îl ridică): Mulțumesc.

(pauză)

Băiatul (vine după Nadia): Să-ți fie rușine.

Nadia: Poftim?

Băiatul: Să-ți fie rușine!

Nadia: Că mi-a căzut ziarul?

ROBERT!

-a story of bromance-

București, metrou, magistrala 1. Nadia stă lângă un băiețel. Băiețelul, pe care îl vom denumi, deși apare primul în poveste, Celălalt Băiețel, e foarte slab și așa de palid încât pare transparent; i se vede clar desenul verde de vene de sub față. Lângă el, mama lui.

La o stație, se suie alt băiețel, însoțit de o ceată întreagă de copii, băieți și fetițe, și de, probabil, mama lui. Celălalt Băiețel tresare.

-Robert! Robert!…Mama! Uite! E Robert!

-Cine? zice maică-sa.

- ROBERT, mama! (strigă) Robert! Robert!