Lenea e mare, eu sunt mică

Nu cunosc nici un om mai leneș decât mine.

Mai sunt unii care încearcă să mă contrazică. De pildă, colegi de facultate rămași în urmă cu termenele de predare, care se uită la mine cu invidie (niciodată în cariera mea școlară n-am ratat vreun termen de predare). Dar se înșală. Singurul motiv pentru care mă grăbesc să termin lucruri înainte de vreme e ca să pot avea, mai încolo, satisfacția deplină a lenei mele în timp ce ăilalți muncesc și se agită. Pentru că lenea n-are nici un farmec dacă restul lumii nu suferă și tu nu-i privești de pe margine stând degeaba. Privind în urmă, mi se pare fascinant și inexplicabil că am reușit să trec totuși cu relativ succes prin 17 ani de școală și un an jumate în câmpul muncii fiind atât de leneșă.

Ssst!

Nadia încearcă să pescuiască, de undeva din străfundurile minții ei, niște idei. E nevoie de ele musai- pentru filmul de dizertație, de pildă. Ideile nu se lasă pescuite. Așa că Nadia stă. Și mai stă. Și doarme, și se uită pe pereți, și pe urmă la lebedele de pe Tamisa, și iar stă. Poate ideile or veni singure, poate că nu e cazul ca Nadia să se miște prea mult, să nu le sperie. Sau poate, din contră, ideile s-au otrăvit cu atâta lene și acum zac decedate, cu burta în sus, ca după o deversare de deșeuri toxice în mare.

Ayo technology

(Deși nu îmi pasă câtuși de puțin de Revelion)

Ambalajul unei minunate piese de mobilier achiziționate de mama Nadiei în Anno Domini 2009

Greetings and salutations, visitor. You have entered The Zone where normal things don’t happen very often. It is called NadiaLand. Mai nou, la mine în baie, când dai drumul la apa de la chiuvetă, se umple CADA. Apa curge ÎN SUS din gaura de scurgere și umple cada. N-am mai văzut așa ceva de când sunt.

În timp ce maică-mea se uită la noul ei serial preferat, Zeke și Luther de pe Disney Channel (care nu e la fel de prost ca Hannah Montana, dar asta nu înseamnă prea mult), să trecem la lucrurile serioase pe care le face toată lumea, adică bilanțuri de sfârșit de an. Asta dacă tot am ratat momentul unei scrisori pentru Moș Crăciun, alt lucru pe care îl face toată lumea. Dar m-am gândit că bietul babalâc n-o mai avea timp și de mine cu atâția indivizi care îi cer să preschimbe apa în vin.

Cugetări leneșe despre filme și filmulețe

1. Ieri am văzut un film franțuzesc de artă, în cadrul festivalului filmului francez. Rezumat. O blondă drăguță lovește cu mașina un bursuc. Apoi o opresc niște tipi care împușcă niște tipe și vor să o împuște și pe ea. Ea fuge. Ajunge la o casă unde o babă stă în pat și vorbește cu un șobolan. Baba îi spune blondei că are țâțele mici și apoi moare. Blonda iese în curte și îi zice unui băiat drăguț: „Mă-ta e moartă”. Băiatul și soră-sa se duc repede să vadă ce și cum și apoi soră-sa își descheie bluza, se șterge cu vată pe țâțe și îi dă babei să sugă. NU GLUMESC. Baba învie. „Ce dracu se întâmplă aicea?” întreabă blonda și exact atunci îi cad chiloții.