Nadia manager de carausi

octombrie 7, 2011

Nadia a absolvit si luat licenta la sublima Facultate de Jurnalism si Stiintele Comunicarii in anul de gratie 2009, mai precis in luna iunie. Un an si mai bine dupa aceea, in septembrie 2010, diplomele care sa stea marturie suferintei studentilor intru sus numita institutie nu erau inca gata. In octombrie 2011, Nadia s-a gandit ca pana acum s-o fi rezolvat problema si ca e cazul sa faca rost, in sfarsit, de dovada irefutabila ca si-a pierdut trei ani din viata in Fejesece.

Nadia intra in cladirea rectoratului Universitatii Bucuresti, care este in acelasi timp si cladirea Facultatii de Drept. Nadia se chinuie sa-si aminteasca unde se afla camera de eliberare documente in aceasta cladire labirintica. Apoi, zareste salvarea: un Birou de Informatii la intrare.

“Nu-mi vine sa cred!” se gandeste Nadia cu bucurie. Oare sa se fi schimbat relatiile cu publicul atat de mult in bine de cand am plecat? Read the rest of this entry »

Casa, dulce casa

octombrie 6, 2011

 

Prolog

Statia autobuzului 300, Bucuresti.

Un nene: Nu va suparati, pot sa va spun ceva?

Nadia: Nu ma supar. Spuneti.

Un nene: Am lucrat la fabrica Nustiucare inca din 1975 si am fost unul dintre cei mai fideli angajati, am ajuns sef de raion in mai putin de un an ceea ce trebuie sa va spun ca altul de la noi din fabrica sa mai fi reusit eu nu stiu. Dar in 93 am fost disponibilizat fara nici un fel de compensatie pentru ca fabrica a intrat in faliment, asa ca m-am angajat la fabrica Nustiucum. Acolo am avut un accident la un utilaj in 98 dupa care nu am mai putut lucra si am fost pensionat pe caz de boala. Insa nici macar toata pensia pe care o meritam nu am putut s-o primesc pentru ca sefa de la resurse umane mi-a blocat dosarul si oricat am incercat sa obtin adeverinta de Dracustiece am fost refuzat. M-am dus acolo in fiecare zi timp de luni de zile si pana la urma am renuntat pentru ca eram prea bolnav si n-am avut bani sa-i dau in judecata. Sa stiti ca am fost insa printre cei mai buni muncitori pentru utilaje de Naibastie si in ziua de azi nimeni nu mai invata meseria asta, pe tineri nu-i mai intereseaza asemenea lucruri, si e pacat. Asa sa stiti.

Nadia:…. Read the rest of this entry »

(…un personaj, pare-se, de maxim interes pentru străinezii de pretutindeni.)

Englez 1, profesor de fizică: Până la urmă, Vlad Țepeș nu era vampir, nu?

Nadia: Nu.

Englez 2, asistent medical: (sare ca ars) Normal că nu! (întoarce spre mine un zâmbet de intelectual care parcă îmi spune: Ce prost e ăsta de lângă mine…) Lasă că-i explic eu, că știu. Partea cu vampirul este, bineînțeles, doar o legendă adăugată de vesticii ignoranți. Ca și cea despre contesa Bathory…care era…din…Bulgaria, nu?

Nadia: Ungaria.

Englez 2: Așa, o țară vecină.

Nadia: Cu România, nu cu Bulgaria.

Englez 2: De fapt, (se întoarce spre Englez 1 și îi expune cu un aer profesoral) Țepeș era doar un imbecil sângeros și antipatic, care n-avea nimic special față de alți imbecili sângeroși și antipatici și barbari din epoca respectivă. De altfel, să știi, Nadia, și noi am avut mulți d-ăștia.

Nadia: Știu.

Englez 2: Unii dintre ei ne-au fost chiar regi! (râde ca de o glumă bună)

Nadia: Știu.

Aici intervine Englez 3, un pișpirică de profesie incertă ce până atunci sorbise un cocteil foarte roz, denumit sugestiv Cosmopolitan: Auzi, dar chiar era român Vlad ăla? Read the rest of this entry »

-dialoguri despre țara de origine a Nadiei cu amicii ei străinezi, culese întru bucuria compatrioților-

Indian, 24, coleg de școală și tovarăș de bere

El: Știu că aveți mulți țigani.

Nadia: Da, și nu prea ne place de ei.

El: De la noi au venit. Ne cerem scuze pentru inconvenient.

***

El: România e în Europa?

Nadia: Da.

El: În Uniunea Europeană?

Nadia: Da, și-n aia.

El: A, ce tare. E o țară comunistă? E democrație? Read the rest of this entry »

Cu ocazia unei băute de Halloween încheiate cu evacuarea în șuturi -la propriu- de către Administrator a unuia dintre invitați (un indian mic și amărât care săvârșise păcatul mortal de a adormi pe o canapea), magnificul Administrator s-a îndrăgostit o colegă de facultate de-ale Nadiei care fusese și ea invitată. Iar acum îi pune non-stop subsemnatei varii întrebări stânjenitoare.

Administratorul: Cum ai zis că o cheamă? Kama Sutra?

Nadia îi spune. Nu, nu Kama Sutra.

Administratorul: Ce nume ciudat! Cum se pronunță?

Nadia: Cică și pentru țara ei e un nume neobișnuit, nu numai pentru noi.

Administratorul: Aa, e bine! Dacă are un nume neobișnuit poate își dorește să facă și lucruri mai neobișnuite, de exemplu să facă sex cu un alb!

Nadia: …. Read the rest of this entry »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.