Scurt moment ortodox

Ieri a fost sfârșitul lumii. Sau răpirea dreptcredincioșilor la ceruri în avanpremieră la sfârșitul lumii, sau cam așa ceva, mă rog, ceva ce-a prezis un nene iubitor de Isus din America, unde locuiesc toți iubitorii de Isus care depășesc măsura. Eu sunt încă aici, dovadă că nu-s câtuși de puțin dreptcredincioasă- dar asta știam deja cu toții. Totuși, mă pregătisem pentru răpire, citind cu pioșenie din cartea de rugăciuni cu care m-a pricopsit mama înainte să plec din România. Și, tot citind, am dat peste această rugăciune de alungare a a vrăjilor și farmecelor:

„Prea sfântă treime, ceea ce ești în cer și pe pământ și vezi toate ce sunt pe pământ, eu nu mă pot odihni în casa mea, în sălașul meu, de răul vrăjmașilor și al pizmașilor mei, care s-au sculat cu multă răutate și asupra casei mele, iar Tu, putere dumnezeiască, să iei farmecele și urâtul din casa noastră și din darul nostru.

Așa, preasfântă treime, ia vraja din casa noastră și din sporul nostru și din sălașul meu și din toate animalele mele; din grădina mea și din toate lucrurile noastre și din împrejurul casei noastre.

Communist Romania, the musical

Episodul de astăzi al serialului  ”Dialoguri imaginare cu scriitori morți, sau care, deși sunt vii, n-ar sta niciodată de vorbă cu Nadia în realitate” se găsește AICI, pe blogul colectiv de mare succes Daily Cotcodac. Clic pe link și veți avea prilejul să aflați, în exclusivitate, dezvăluiri cutremurătoare despre comunismul românesc!

I see securists. They're everywhere!

Revoluție feministă și atee (NSFW)

-dialoguri imaginare cu autori de non-ficțiune aflați încă în viață-

De obicei serialele Nadiei au episoadele presărate la suficientă distanță încât să uite cititorii ei că serialul a existat, dar acum subsemnata se află în vacanță și una din principalele ei distracții e cititul. Primul invitat: Richard Dawkins, biolog și etolog ateu, autorul cărții The God Delusion, care încearcă să ridice cititorul la luptă împotriva religiei, oriunde s-ar afla ea.

Dochins, cu accent englezesc înțepat: Ah. Încă un contestatar. Prea bine, sunt obișnuit. (tușește demonstrativ) Ce metodă vei alege pentru a mă combate, tânără domnișoară? Poate ai de gând să îmi spui că nu pot afirma cu tărie că nu există Dumnezeu, atâta timp cât nu am nici o dovadă palpabilă în sprijinul acestei teorii. Dă-mi voie să-ți spun că ceea ce trebuie demonstrat este, din contră, existența lui Dumnezeu, iar dovezile în acest moment sunt puține spre deloc, ca atare, cel mai probabil, nu există. Dar dacă ar apărea și ar fi logice și rezonabile, eu aș fi primul care să le susțină!

Evanghelia după Un Autor La Modă și alte scrieri

-dialogurile cu scriitori morți continuă-

1.Interviu cu Jose Saramago, scriitor portughez premiat cu Nobel, decedat de curând, despre romanul său Evanghelia după Isus Cristos

Nadia: O carte despre Isus. Ce plicticos, dle Saramago!

Saramago: E o carte care îl umanizează pe Isus. Un subiect controversat, scandalos, periculos, o carte curajoasă!

Nadia: Domnule Saramago, faceți mișto de mine?

Saramago: Ce vrei să spui?

Nadia: Domnule Saramago, nu e deloc controversat să te iei de Isus. Oricine poate să facă asta, și în afară de câțiva habotnici tăntălăi care vorbesc în dodii și-i zic că va arde în Iad în timp ce îl arată cu degetul, nu riscă vreo consecință mai radicală de-atât. E o controversă pentru oamenii care vor să pară controversați dar n-au tupeu pentru ceva mai periculos. Despre Isus s-a mai scris de 1457 ori. De ce nu ați scris dvs. mai bine o carte despre Mohamed?

Ana celor o mie de zile și alte chicklit-uri

Un nou episod special și feminist din seria Dialoguri imaginare cu scriitori morți- de data asta interlocutorii Nadiei sunt scriitori încă în viață, cu care Nadia chiar ar putea sta de vorbă la un moment dat, în viitor, când Nadia, să zicem, ar înceta să mai fie un ilustru Nimeni. De asemenea, scriitorii din acest episod sunt cu toții femei, așadar ne vom referi de aici încolo la ei cu pronumele „ele”.

Uitați-vă la ea și spuneți-mi că nu cere un ibric în cap.

Cu Elfriede Jelinek, câștigătoare de Nobel
Nadia: Tanti Elfrida, cu tine nu vreau să vorbesc prea mult. Ai o moacă antipatică și îmi dai impresia că ești cam afurisită. Vreau doar să-ți semnalez următorul episod. Mă aflam în metrou, în drum spre piața Unirii, și citeam romanul matale Pianista. O secvență în care eroina matale, Erika, se mutilează genital cu o lamă în fața unei oglinzi de bărbierit mi-a declanșat instantaneu o criză de bilă. Ai măcar habar cât de nasol este să ți se facă rău în metrou? Nici măcar nu ai unde să te duci! Ce ai fi făcut în atare situație? Ce ai de spus în apărarea ta? Știi ce? M-ai enervat atât de rău încât nici măcar nu vreau să aud ce ai de spus. Vreau doar un singur lucru: să te lovesc cu un ibric în cap.
Nadia o lovește pe Elfrida cu un ibric în cap atât de tare încât îi turtește freza tapată care apare în toate pozele Elfridei.